Făcând parte din „tagma epigramiştilor”, nu de puţine ori sunt luat peste picior de colegi că eu nu am măcar o epigramă cu soacra, obicei foarte frecvent, ca cei ce epigramează să înceapă activitatea cu o epigramă despre soacră.(răposatul domn Misiuga, preşedintele cenaclului umoriştilor bistriţeni, cunoscut şi sub denumirea de Conte de Dracula, avea scrise 800 de epugrame despre şi cu soacre, care le putea recita oricând) Eu nu am niciuna cu dânsa, Dumnezeu s-o odihnească, în schimb i-am inclus viaţa ei într-un roman: ”Iubirile Elisabetei”, roman pe care am reuşit să-l termin şi să i-l citesc cât era în viaţă.  Mi-a zâmbit.  În afară de fiica ei, soacra mi-a mai lăsat moştenire şi o prietenie, scumpă ei pe care o moştenim noi  şi această prietenie, ne este la fel de scumpă ca Domniei Sale. Este vorba despre familia Molnar Katy din Dămăcuşeni, o femeie la care prima dată te atrăgea frumuseţea ei, ca apoi să-ţi dai seama că hărnicia ei, omenia ei şi cinstea ei sunt de foarte multe carate, fapt care i-a atras nu numai respectul, dar şi încrederea necondiţionată a consătenilor ei.  Acest lucru a fost evident deoarece, timp de peste 30 de ani, nu este consătean, care să nu fi mâncat din bucatele pregătite de dânsa, fiind considerată cea mai îngrijită, curată şi cinstită bucătăreasă din Dămăcuşeni. Aceste calităţi, aşa cum am scris mai sus, au fost verificate la fiecare nuntă, botez sau pomană unde era solicitată să gătească, calitatea bucatelor domniei sale fiind încontestabil mai presus de-ale „concurenţei”.

Am „încercat” această prietenie a soacrei cu Katy Molnar, prin anii ‘81, cănd făceam cu familia un turneu pe biciclete, am solicitat o noapte de cazare, care s-a extins cu mesele de rigoare(de fapt nu este om care să fi întrat în ograda dânsei şi să nu fi fost omenit din minunatele  bucate preparate de dânsa, cu toate că tot venitul ei este munca, după puteri, în grădina cu solarii). Noaptea  a plouat destul de bine şi spre dimineaţă, auzeam vorbe prin curte, dar nu ştiam despre ce este vorba. Oamenii din Dămăcuşeni, aflând ce musafiri are Katy, cum este un sat cum multe n-am văzut, în sensul că nu se fură şi sar în ajutorul semenelui lor ori de câte ori este nevoie, aceşti oameni aflând că următoarea noastră etapă va fi : Salva, prin nu ştu ce mijloace(atunci în Dămăcuşeni nu erau nici telefoane fixe)  ei de aici de lângă Tg. Lăpuş, au aflat că în judeţul vecin, între Romuli şi Fiad drumul a fost luat de torenţi. Am rămas plăcut surprinşi văzând cătă grijă au avut sătenii de „musafirii lui Katy”.

Soţul ei a murit într-un accident lăsând-o singură cu doi copii. Hărnicia ei molipsitoare s-a răsfrânt şi asupra copiilor dar şi asupra nepoţilor. Se spune că din muncă nu se fac averi. Ea a făcut, este adevărat căci cu mari eforturi(a avut şi trei operaţii după atâta hămăleală şi ridicături), dar familia fiind unită în jurul ei, nu i-au comentat comenzile, au lucrat cot la cot cu ea: în grădină, la pădure, în ţară, în alte ţări şi au agonisit atât, că îşi fac, ori şi-au făcut deja „case”, nepoţii, au maşini şi nevestele nepoţilor. Prin această femeie care n-a înjurat niciodată, urmaşii ei au înţeles că dacă n-o ascultă, vor trebui să se lupte cu viaţa singuri. Sub „scutul” mamei Katy, au crescur copii ei, nepoţii ei şi cresc acum strănepoţii.

Katy dragă, familia te respectă şi te ascultă, nu eşti nici-un şef dar satul îţi este alături, primeşte şi din partea unora care te deranjează poate chiar când n-ai nevoie, cele mai respectuase sărutări de mâini. Îţi mulţumim şi să ne trăieşti mulţi ani cu sănătate Molnar Katy!!!

Când ne gândim să apreciem un om, “ne sare gândul” la cine ştie ce fapte eroice.

Cred că cea mai mare influenţă benefică asupra mea a avut-o soţia mea, care m-a purtat de mână cu atenţie, prin vicisitudinile vieţii mai bine de patruzeci şi cinci  de ani, având asupra persoanei mele o înrâurire, zic eu fntastică, cunoscându-mă pe mine dinainte de-a o cunoaşte pe iubita mea, şi ştiind cine sunt astăzi, persoană care sigur n-aş fi fost dacă ea nu-mi era ceea ce este de fapt, dar greu de definit, deoarece ştiţi şi domniile voastre că bărbaţilor nu le plac sfaturile şi corijările comportamentale, cu osebire în căsnicie acestea-s excluse.

Cu toate acestea, iubita mea, a ştiut să mă muleze în cine sunt astăzi. Dintr-un om care ştia înjura în ordine alfabetică pe tot abecedarul, după câte spune fata nostră, la un om care chiar dacă nu frecventează ca un habotnic biserica, se roagă, a citit biblia, înţelegând că degeaba faci aceste eforturi, dacă nu încerci să trăieşti cum scrie biblia, adică în dragoste. Ori cine se gândeşte că în momentul când trăieşti în iubire, nu de puţine ori trebuie să renunţi la persoana ta, la ce ai tu şi să reverşi asupra iubitei. Este momentul în care îţi poţi pune  întrebarea: “Merită întreprinderea?”,  “nu voi fi înşelat?”. În cazul nostru acest cui n-a apărut, cu toate că niciodată n-a fost susţinut verbal, l-am simţit întotdeauna că ea are şi eu am totală încredere în noi. Nu ştiu cum s-a născut acest sentiment, dar ştiu că pentru iubita mea aş fi fost capabil de ori ce, chiar şi să fiu gelos, dar niciodată încrederea unul în altul nu ne-a fost zdruncinată de nici-un “prieten”. Acest fapt îmi făcea o plăcere deosebită, s-o iubesc, s-o mângâi ştind că fiinţa aceasta, dincolo de jurăminte, ce Domnul i-a dat a păstrat numai pentru mine. De aici probabil că şi ei i-a fost uşor să-mi mai tempereze unele apucături, care încă le mai aveam în comportament, dar m-a şi stimulat îndirect “obligându-mă” să ajung la potenţialul maxim al profesiei, şi în societate. Mi-a dăruit patru copii. Nu vă spun cum sânt că spuneţi că mă laud, dar trăim prin ei(nu prin solda lor), este posibil se pare să trăieşti şi prin dragoste şi toate acestea numai datorită faptului că femeia care îmi umple sufletul cu bucuri şi plăceri m-a făcut să pricep acest lucru. Fără ea eram şi eu…un oarecare. Acum de 45 de ani sunt soţul iubitei. Îi iubesc fiecare părticică din ea şi sunt fericit când îmi dă mâna să mergem împreună pe stradă.

De ce am scris lucrurile acestea: Mă consider un om politicos şi firesc îi mulţumesc pentru ori ce face pentru mine, pentru noi, pentru familie, dar am impresia că niciodată nu o să-i pot mulţumi atât cât merită, numai pentru ce este, că Domnul mi-a dăruit-o să trec prin viaţă fără foarte multe gânduri care văd că le au tinerii de astăzi la toate televiziunile. Nu ştiu dacă ea v-a citi vreodată aceste rânduri, noi nu ne prea vorbim, mai mult ne simţim şi reuşim prin aceste atenţii care le avem unul spre celălalt să ne satisfacem micile dorinţe.

Îţi mulţumesc IUBITO. Cu toată dragostea Toma.

apreciere primita de la Chimu Alexandru

Imi amintesc de zilele din strainatate cand in ochi i se citea durere, drag si dor, dar zambetul ii era mereu pe fata… cand am simtit ca minciuna, durerea, epuizarea si umilinta l-au lovit de mii de ori … cu toate ca greu putea sa mearga inainte… isi tinea coloana dreapta… asta am invatat de la fratele meu.

Cand alti isi vad crucea si se inteapa putin cu o aschie din ea, iar  apoi o viata intreaga se plag, fratele meu a luat crucea in spate si indiferent daca a fost greu… daca inima i s-a oprit  si parca si timpul vrea sa il tina in loc … a continuat sa mearga inainte… asta am invatat de la fratele meu.

Eu nu am avut nevoie sa super eroi din desene animate sau din carti de benzi desenate… eu l-am avut langa mine si intodeauna va fi asa in sufletul meu.

Am invatat ca prin sangele meu trebuie sa curga iubirea, onoarea si respectul.

Doamne iti multumesc si te rog binecuvanteaza-mi fratele si pe a sa familie.

Ar fi acel cineva care indiferent de situatie iti sta alaturi, te ridica, iti da incredere si te sustine mereu.
E greu sa poti face lucrurile astea de multe ori, poate nu intodeauna exista acea dispozitie interioara sau poate nu intodeauna iti gasesti cuvintele
care sa-ti permita sa faci asa ceva. E greu sa gasesti un asemenea om.

Pentru mine o asemenea persoana exista si ma mandresc ca o cunosc si ca mi-e prietena.

Un om special, cu un suflet mare, gata oricand sa te ajute, asa e Roxi.

Iti multumesc ca existi!

apreciere primita de la Tudor Vint