Omagiu adus Unei Femei, Unei Mame, Unui Cap de familie
Făcând parte din „tagma epigramiştilor”, nu de puţine ori sunt luat peste picior de colegi că eu nu am măcar o epigramă cu soacra, obicei foarte frecvent, ca cei ce epigramează să înceapă activitatea cu o epigramă despre soacră.(răposatul domn Misiuga, preşedintele cenaclului umoriştilor bistriţeni, cunoscut şi sub denumirea de Conte de Dracula, avea scrise 800 de epugrame despre şi cu soacre, care le putea recita oricând) Eu nu am niciuna cu dânsa, Dumnezeu s-o odihnească, în schimb i-am inclus viaţa ei într-un roman: ”Iubirile Elisabetei”, roman pe care am reuşit să-l termin şi să i-l citesc cât era în viaţă. Mi-a zâmbit. În afară de fiica ei, soacra mi-a mai lăsat moştenire şi o prietenie, scumpă ei pe care o moştenim noi şi această prietenie, ne este la fel de scumpă ca Domniei Sale. Este vorba despre familia Molnar Katy din Dămăcuşeni, o femeie la care prima dată te atrăgea frumuseţea ei, ca apoi să-ţi dai seama că hărnicia ei, omenia ei şi cinstea ei sunt de foarte multe carate, fapt care i-a atras nu numai respectul, dar şi încrederea necondiţionată a consătenilor ei. Acest lucru a fost evident deoarece, timp de peste 30 de ani, nu este consătean, care să nu fi mâncat din bucatele pregătite de dânsa, fiind considerată cea mai îngrijită, curată şi cinstită bucătăreasă din Dămăcuşeni. Aceste calităţi, aşa cum am scris mai sus, au fost verificate la fiecare nuntă, botez sau pomană unde era solicitată să gătească, calitatea bucatelor domniei sale fiind încontestabil mai presus de-ale „concurenţei”.
Am „încercat” această prietenie a soacrei cu Katy Molnar, prin anii ‘81, cănd făceam cu familia un turneu pe biciclete, am solicitat o noapte de cazare, care s-a extins cu mesele de rigoare(de fapt nu este om care să fi întrat în ograda dânsei şi să nu fi fost omenit din minunatele bucate preparate de dânsa, cu toate că tot venitul ei este munca, după puteri, în grădina cu solarii). Noaptea a plouat destul de bine şi spre dimineaţă, auzeam vorbe prin curte, dar nu ştiam despre ce este vorba. Oamenii din Dămăcuşeni, aflând ce musafiri are Katy, cum este un sat cum multe n-am văzut, în sensul că nu se fură şi sar în ajutorul semenelui lor ori de câte ori este nevoie, aceşti oameni aflând că următoarea noastră etapă va fi : Salva, prin nu ştu ce mijloace(atunci în Dămăcuşeni nu erau nici telefoane fixe) ei de aici de lângă Tg. Lăpuş, au aflat că în judeţul vecin, între Romuli şi Fiad drumul a fost luat de torenţi. Am rămas plăcut surprinşi văzând cătă grijă au avut sătenii de „musafirii lui Katy”.
Soţul ei a murit într-un accident lăsând-o singură cu doi copii. Hărnicia ei molipsitoare s-a răsfrânt şi asupra copiilor dar şi asupra nepoţilor. Se spune că din muncă nu se fac averi. Ea a făcut, este adevărat căci cu mari eforturi(a avut şi trei operaţii după atâta hămăleală şi ridicături), dar familia fiind unită în jurul ei, nu i-au comentat comenzile, au lucrat cot la cot cu ea: în grădină, la pădure, în ţară, în alte ţări şi au agonisit atât, că îşi fac, ori şi-au făcut deja „case”, nepoţii, au maşini şi nevestele nepoţilor. Prin această femeie care n-a înjurat niciodată, urmaşii ei au înţeles că dacă n-o ascultă, vor trebui să se lupte cu viaţa singuri. Sub „scutul” mamei Katy, au crescur copii ei, nepoţii ei şi cresc acum strănepoţii.
Katy dragă, familia te respectă şi te ascultă, nu eşti nici-un şef dar satul îţi este alături, primeşte şi din partea unora care te deranjează poate chiar când n-ai nevoie, cele mai respectuase sărutări de mâini. Îţi mulţumim şi să ne trăieşti mulţi ani cu sănătate Molnar Katy!!!