Si acum imi amintesc zilele de august tarziu cand soarele in plina splendoare lin ii face loc noptii… dupa o zi epuizanta de munca in care parca trupul nu imi mai aprtinea… zambeam in sinea mea zambeam… pentru ca eram viu… cand ma uitam la ceea ce am lucrat totul era la maximum potentialului meu… nu am pastrat nici o picatura pentru alta data … asta am invatat de la fratele meu.
Imi amintesc de zilele din strainatate cand in ochi i se citea durere, drag si dor, dar zambetul ii era mereu pe fata… cand am simtit ca minciuna, durerea, epuizarea si umilinta l-au lovit de mii de ori … cu toate ca greu putea sa mearga inainte… isi tinea coloana dreapta… asta am invatat de la fratele meu.
Cand alti isi vad crucea si se inteapa putin cu o aschie din ea, iar apoi o viata intreaga se plag, fratele meu a luat crucea in spate si indiferent daca a fost greu… daca inima i s-a oprit si parca si timpul vrea sa il tina in loc … a continuat sa mearga inainte… asta am invatat de la fratele meu.
Eu nu am avut nevoie sa super eroi din desene animate sau din carti de benzi desenate… eu l-am avut langa mine si intodeauna va fi asa in sufletul meu.
Am invatat ca prin sangele meu trebuie sa curga iubirea, onoarea si respectul.
Doamne iti multumesc si te rog binecuvanteaza-mi fratele si pe a sa familie.